Strategie de alternanță pentru opțiuni binare

Câți biți sunt necesari pentru partea de subrețea dacă dorim să creăm 7 subrețele cu cât mai multe stații?

Câți biți sunt necesari pentru partea de stație dacă dorim să creăm cât mai multe rețele cu 7 stații? Care va fi masca noilor subrețele dacă dorim să creăm 6 subrețele de dimensiune egală cu cât mai multe stații?

Care va fi masca noilor subrețele dacă dorim să creăm cât mai multe subrețele cu 27 de stații? Dați exemplu de două măști de sub rețea pentru care adresa Ruterul distribuie spațiul de adrese în 4 subrețele cu număr egal de stații.

Cheat sheet

Stabiliți strategie de alternanță pentru opțiuni binare de rețea și adresa de broadcast a fiecărei subrețele, precum și prima adresă asignabilă și ultima adresă asignabilă pentru fiecare subrețea: Ruterul distribuie spațiul de adrese în 6 subrețele cu număr egal de stații. Stabiliți adresa de rețea a fiecărei subrețele și adresa ultimei adrese asignabile pentru fiecare subrețea.

Decizia organizatorică dictează ca acel spațiu să fie împărțit în trei subrețele corespunzătoare pentru trei departamente: A: o subrețea cu un număr de de stații B: o subrețea cu 60 de stații C: o subrețea cu 50 de stații Când facem subnetting folosind VLSM, sortăm în ordine descrescătoare subrețelele după numărul de stații. Pornim de la subrețeaua cea mai mare și apoi continuăm, pas cu pas, la rețelele mai mici.

Împărțim rețeaua mare în două subrețele: A doua subrețea Trebuie să folosim spațiul rămas pentru celelalte două subrețele B și C cu câte 60, respectiv 50 de stații. Împărțim noua subrețea în două subrețele: Procesul este reprezentat grafic în imaginea de mai jos: Ruterul distribuie spațiul de adrese în 3 subrețele cu următorul număr de stații: 54, 27, Determinați aceste indicatori pentru tranzacționarea opțiunilor pentru următoarele spații de adrese: Firma își definește topologia din imaginea de mai strategie de alternanță pentru opțiuni binare.

Ce este un indicator fără redesenare

Topologia conține 5 rețele: Rețeaua A: între ruterele R1 și R2 două adrese Rețeaua B: între ruterele R1 și R3 două adrese Rețeaua C: creată în jurul switch-ului Sw1, conectat la ruterul R1, conținând 45 de stații Rețeaua D: creată în jurul switch-ului Sw2, conectat la ruterul R2, conținând 45 de stații Rețeaua E: creată în jurul switch-ului Sw3, conectat la ruterul R3, conținând 45 de stații Realizați o distribuție a spațiului de adresă folosind VLSM în cadrul celor cinci rețele.

Precizați care vor fi adresele pentru rutere. În cazul rețelelor C, D, E, alocați ruterului prima adresă din rețea. Pentru a avea conectivitate între stații și ruter trebuie sa configurăm adrese IP pe fiecare din ele. Vom folosi 2 clase, câte una pentru fiecare rețea reprezentată de cele 2 interfețe ale ruterului: Pentru a ridica interfața, folosiți comanda no shutdown.

De pe ruter, verificați conectivitatea la stația PC1 folosind comanda ping. Puteți realiza verificarea folosind și mesajele din Packet Tracer.

Folosind clasele obținute la exercițiul 9configurați cele 3 rețele astfel: reteaua cu statiile PC0, PC1 si interfata aferenta de pe ruter sa corespunda primei clase de adrese reteaua cu statiile PC2, PC3 si interfata aferenta de pe ruter sa corespunda celei de-a doua clase de adrese reteaua cu statiile PC4, PC5 si interfata aferenta de pe ruter sa corespunda celei de-a treia clase de adrese Configurarea se va realiza după următoarea regulă: prima adresă alocabilă din clasă va fi configurată pe interfața ruterului alte două adrese la alegere din clasă vor fi configurate pe cele 2 stații Verificați conectivitate între stațiile din aceeași rețea și ruter folosind comanda ping de pe ruter sau pachetele puse la dispozitie de Packet Tracer.

Interfețele ruterului trebuie să fie pornite; folosiți comanda no shutdown. Beculețele trebuie să fie verzi.